Guest post (nu contează cine e oaspetele)

Nu ştiu ce te roade, Vienela, dar sper că totul e bine, că se poate cel puţin sfârşi cu bine, însă de fapt aici vreau să spun că uneori de invidiez pentru felul în care scrii, iar acum te invidiez pentru profunzimea sentimentelor care se întrevede dincolo de rândurile tale, pentru că uneori mă întreb dacă eu nu sunt doar o scoică goală, rece, care mimează prietenia şi dragostea, poate chiar şi suferinţa, sau care, în cel mai bun caz, nu le poate simţi decât în scurte momente critice, pentru ca să se lepede apoi de ele, să treacă printre ele ca gâsca prin apă…

Sau poate că le lepăd doar într-un hău prea adânc, sub lespezi de uitare, de unde nu se mai înalţă decât ceva fără nume, pe care nu ştiu să-l pun în cuvinte, dar care mă ţine, m-a ţinut dintotdeauna, departe de adevărata legătură cu alţi oameni.

Mă contrazic, spun lucruri care se bat cap în cap? Nimic nou sub soare! Asta fac de-o viaţă!

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: