Când „ar putea fi” devine „a fi”

Pe lumea asta, totul se naşte dintr-o dorinţă, dintr-un vis, dintr-o năzuinţă.

Iată ce s-a întâmplat – şi se mai întâmplă încă – din dorinţa evenimentelor perfecte.

– Fă, Doamne, un loc, un loc undeva, pe o planetă albastră, cu munţi care-şi doinesc verdele în vânt, un loc care să ne fie casă!

Aşa suna dorinţa, şoptiră în fiecare seară, în loc de orice altă rugă, de purtătoarea lor de cuvânt, frumoasa Nunta, pe care povestea o numeşte Preoteasa Albă.

Şi aceeaşi poveste spune că dorinţa le-a fost ascultată abia în vremurile noastre, când mâna omului a înălţat, în locul unei păduri, un adăpost pentru oameni – şi pentru toate evenimentele perfecte: Complexul Turistic 3 Stejari, un loc unde verdele doineşte pentru oricine vrea cazare în Braşov.

Aceea a fost clipa când „ar putea fi” a devenit „a fi”.

Şi acela e locul unde vreau să celebrez momentul în care, pentru noi doi, „am putea fi împreună” va deveni „a fi împreună” – la bine şi la rău. Momentul nunţii, când o să fii preoteasa albă a legământului nostru nupţial, rostit pe altarul iubirii. Pe trei altare ale iubirii: cel de la primărie, cel dintr-o biserică şi cel din aer liber, îmbibat de aroma verdelui de stejar – pe care ar fi superb să se celebreze toate nunţile din Braşov.

Noi ne vom alege stejarul, ne vom prinde de mâini, cu trunchiul lui la mijloc, şi ne vom rosti legământul,  cu cuvinte alese de noi înşine. Cam aşa:

Până azi ne-am fi putut fi, unul altuia, pereche. De azi, de acum, din clipa aceasta, când eu ţin în mâna mea stângă (din partea inimii mele) mâna ta dreaptă, iar tu ţii în mâna ta stângă (din partea inimii tale) mâna mea dreaptă, ne suntem una altuia perechea fără de pereche, tu eşti aleasa, eu sunt alesul, copiii tăi vor fi copiii mei şi-i vom aduce să vadă verdele şi să-l audă doinind sub acest stejar, sub copacul inimilor noastre, dintr-un cântec nu „de gheaţă şi foc”, ci de verde şi alb: verdele verilor, albul ienilor, cântecul anilor pe care-i vom străbate împreună.

Legământul odată rostit, tot sub oblăduirea celor trei stejari se vor întinde mesele şi dansurile, cea mai dezlănţuită parte a evenimentului nostru perfect.

Şi nunta o să ţină trei zile şi trei nopţi, ca în poveşti, cu fripturile sfârâind pe grătare şi cu flăcările focurilor de tabără dănţuind deopotrivă sub soare şi sub lună până în ceas târziu…

… ceasul în care ne vom retrage în cuibuşorul de nebunii al zilelor noastre de nuntă.

Cam aşa va fi nunta noastră, la care vă vom invita negreşit şi pe voi, dragi cititori ai acestui articol scris pentru Spring SuperBlog 2015.

* * *
24.03.2015 – Juriul zice că e de 96 de puncte (din 100 posibile).

Anunțuri

2 comentarii

  1. Eu vin la nunta asta! E un… musai! 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Be my guest! 🙂

      Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: