Documentare

Vreau să vând. O casă. Dar, să vezi belea! Cică-mi trebuie certificat energetic. Ca să afle cumpărătorul care e „gradul de confort”.

Şi-aşa se duce naibii gradul meu de confort, că trebuie să mă lămuresc ce-i cu certificatul ăsta.

Intru pe Google, tastez „certificat energetic”, văd unde mă duce, umblu dintr-una într-alta, mă documentez şi dau de de tot felul de chestii de care n-am mai auzit în viaţa mea, cam aşa:

Oferim servicii de termografie şi termoviziune.

E o viziune color, în culori calde…

O poezie în grafie termo,

de la roşu până la albastru intens,

într-un alfabet în grade Celsius.

Avem grade în minus,

fiindcă analizăm în sezonul rece,

de când vine iarna până trece.

Găsim deficienţele izolaţiilor.

Identificăm infiltraţiile.

Vă izolăm de Gerilă,

gerul infiltrat în poveste, dându-se drept personaj pozitiv!

Ce impostor!

Dar nu noi nu-i merge!

Îl ducem în zonele cu condens şi mucegai,

îl punem să desfunde conducte,

să rezolve probleme constructive,

să vă reducă facturile,

să vă asigure un confort mai bun.

Căci confortul e de trei feluri:

mai bun, mai puţin bun sau mai nebun

şi mai deloc.

Fiindcă suntem în sezonul rece şi mai.. ioc.

Mai, adică florar.

Noi nu vrem s-aveţi flori de gheaţă

datorită radiaţiei reci.

Radiaţia rece e rea.

Ca să scăpăm de ea,

Facem analize lungi,

prelungi, îndelungi,

elaborate

cu întreg concursul inginerilor noştri de specialitate,

asistaţi de camera de termoviziune.

E cameră, nu odaie.

E camera care vă face odaia confortabilă,

după un audit energetic.

Avem auditori atestaţi,

cu acte în regulă –

patalama de la Minister.

După ce-am citit toate astea – şi altele – am crezut că ştiu tot.

Dar cumpărătorii – potenţialii cumpărători (o specie periculoasă de homo energeticus obsedatus) – ştiau o grămadă de alte chestii: despre clasa energetică majoritară, despre realibilitările tehnice din bani europeni sau din banii primăriilor, despre… despre… despre…

Despre altele întrebaţi-i pe ei.

Ei ştiu paşii dansului numit „proces de certificare energetică”. Ei mi-au spus că-mi trebuie planul casei. Că trebuie să dau adresa corectă şi completă, plus detalii despre pereţii exteriori, despre planşee, despre tâmplăria interioară, că trebuie să mărturisesc în ce an a fost construită clădirea şi care îi e destinaţia.

Şi acum, după atâta documentare… vai de capul meu! Îi trebuie şi lui un certificat energetic, în care scop mărturisesc că datează din mileniul trecut şi că, pe lângă rolul său de acoperiş al gâtului, a mai fost destinat şi să gândească. Are plan… de mansardă, adresa corectă şi completă e „sub păr” – planşeul superior încă n-a fost atins de calviţie! Pereţii exteriori sunt tâmple, ceafă şi frunte, iar tâmplăria interioară e cu circumvoluţiuni – sau cel puţin aşa ar trebui, deşi toţi cititorii acestui articol destinat SuperBlogului de primăvară (alias Spring  Superblog), mi-au spus că s-ar putea să fiu, în această privinţă, o excepţie de la regulă.

* * *
20.03.2015 – Juriul zice că e de 85 de puncte (din 100 posibile).
Nici oamenii ăştia nu stau prea bine cu simţul umorului. Ghinion! 😛 :mrgreen:

Anunțuri

4 comentarii

  1. Dar n-ai scris de ce e importanta caldura.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Am scris „despre altele întrebaţi-i pe ei [pe cumpărători]”. Consider că e… acoperitor. :mrgreen:
      O să specific asta şi-n contestaţie! 😛 😆

      Apreciază

      1. 😉 Eu am schimbat scenariul cand am inteles ca trebuie vorbit despre caldura

        Apreciat de 1 persoană

        1. Eu n-am înţeles, fiindcă în enunţul probei parcă nu scria.
          Şi, dacă juriului nu i-o plăcea… pagubă-n ciuperci – adică în mucegai!
          Cum spuneam zilele trecute, eu scriu ca să mă distrez.
          Singura chestie relativ nemulţumitoare e că nu prea am cititori, care să se distreze (sper că s-ar distra şi ei…) împreună cu mine.

          Apreciat de 1 persoană

%d blogeri au apreciat asta: